Fericiţii mărturisitori

Restrângerea sferei de studiu la soarta clericilor de pe teritoriul judeţului Dolj, hărţuiţi, arestaţi şi închişi de regimul comunist, are, credem, o dublă explicaţie. În primul rând, autoarea este olteancă din Craiova şi este firesc să începi o cercetare superspecializată, cum este aceea la care ne referim, din locul cel mai familiar, cu care se poate stabili un flux empatic pentru mai buna înţelegere a evenimentelor şi oamenilor. În al doilea rând, argumentul furnizat chiar de colega noastră de la Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Ana-Maria Rădulescu: „Pentru a elimina pe cât posibil confuziile şi a asigura o prezentare cât mai exhaustivă a clericilor ortodocşi victime ale regimului comunist, credem că este necesară identificarea şi studierea lor în ordine alfabetică, ţinând cont, în primul rând, de criteriul geografic, de răspândirea lor pe judeţe.

În ceea ce priveşte judeţul Dolj, acest mod de prezentare îi permite cercetătorului să înţeleagă mai bine amploarea şi permanenţa represiunii exercitate asupra Bisericii Ortodoxe de către regimul comunist ateu până în decembrie 1989, într-o zonă geografică în care alte confesiuni şi minorităţile naţionale erau slab sau deloc repre­zen­tate”. Cele două aspecte sunt complementare şi se conjugă fericit cu efortu­rile documentare şi analitice ale altor cercetători ai regimului totalitar din România. Încercarea de a haşura o părticică a memoriei comunismului este nu doar lăudabilă, ci şi extrem de utilă, deoarece mai pune o piesă la acest puzzle care este istoria noastră recentă.

Cartea conţine 46 de fişe biografice ale unor clerici ortodocşi (între care o monarhie de la mănăstirea Jitianu de lângă Craiova, Maria Alexandru – pe numele monahal, Maximila), fie originari din judeţul Dolj, fie stabiliţi aici. Demersul Anei-Maria Rădulescu este una din rarele încercări recente bazate pe acribie documentar-ştiinţifică, într-o istoriografie postdecembristă marca­tă, ca şi întreaga lume literară sau publicistică românească, de goana după rating. Paradoxal sau nu, volumul se află pe acel raft de bibliotecă la care ajung ridicându-se pe vârfuri studenţii şi cercetătorii hotărâţi să lase în urma lor dâre de lumină. (De)formaţi în ultimele două decenii să citim mai degrabă eseuri şi editoriale, decât analize şi documente, noi – românii în general, şi, mai grav, noi – istoricii, lăsăm să treacă neobservate cărţi care trebuie să facă parte obligatoriu din bibliografia oricărui cercetător sau analist al comunismului. Denumite îndeobşte „instrumente de lucru” – dicţionarele, antologiile, enciclopediile – sunt tot mai puţin citite şi citate.

Un detaliu extrem de relevant menţionat de autoare este cel al clericilor refugiaţi din Basarabia şi Bucovina de Nord, în urma cedărilor teritoriale din iunie 1940. Din docu­men­tele Securităţii reiese că în 1949 trăiau în Oltenia circa 280 de preoţi, 85 de cântăreţi bisericeşti şi 17 călugări ortodocşi, refugiaţi din cele două provincii româneşti. Unii dintre ei au devenit la scurtă vreme deţinuţi politici. 

Deşi de mică întindere editorială (însă mari, comparativ cu vocile sintetice ale dicţionarelor biografice), fişele celor 46 de clerici sunt nu doar informative, în sens strict, ci adevărate poveşti de viaţă şi mici istorii ale epocii, într-o istorie densă şi traumatizantă a fenomenului totalitar. Traseele biografice urmăresc firul cronologic al istoriei românilor în secolul trecut, cu accent pe perioada comunistă. Acolo unde s-a putut, autoarea a reprodus în continuarea fişei fragmente din dosarele penale, ca de exemplu, din dosarul cântăreţului bisericesc Ion Amărăzeanu din Bulzeşti şi din al preotului Aurel Bazilescu din Craiova. În final, cartea conţine un album iconografic, atât de necesar pentru o înţelegere aplicată a istoriei.

Argumentul conţine şi coordonatele istorice şi oficiale ce au stat la baza proiectului ideologic al uniformizării, inclusiv prin încercarea de a desfiinţa monahismul (Decretul nr. 410/ 1959). Totodată, autoarea lansează câteva semnale asupra fondului moral al urmărilor directe ale arestărilor pe criterii politice. Între acestea, soarta victimelor colaterale, soţiile şi copiii, condam­nate fără acte la neajunsuri, exproprieri, divorţ; interzicerea accesului la învăţământul superior, trimiterea în batalioane de muncă etc.; puterea de a supravieţui, dincolo de greutăţile propriu-zise, blamării de către o societate tot mai ruptă de valorile ei tradiţionale. O societate tot mai amnezică, mai convertibilă sub presiunile reeducatoare ale regimului ideologic postbelic.   

Flori Bălănescu

Ana-Maria Rădulescu, Clerici ortodocşi în închisorile comuniste (Judeţul Dolj), A-B, cu un Cuvânt înainte de IPS acad. prof. univ. dr. Irineu Popa, Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, Editura Aius, Craiova, 2011.