Punguţa cu poveşti

Colecţia „Punguţa cu poveşti” – Citim, colorăm, ştim!

Datorită Colecţiei „Punguţa cu poveşti” a Editurii Aius copiii nu vor mai fi doar simpli cititori de poveşti, ci colorând cu mânuţa lor ilustraţiile atrăgătoare şi amuzante ce însoţesc povestea, vor lua ei înşişi parte la aventurile personajelor fantastice. Astfel, cititul şi coloratul vor deveni activităţi complementare în jocul cunoaşterii, iar cei mici vor fi pasionaţi de această activitate dublă în care desenul şi lectura alternează şi se completează reciproc.

***

Cartea Ioanei Dinu cuprinde o serie de cincisprezece basme şi poveşti: Blestemul ciocârliei, Contele albastru, Orfana Violeta, Şarpele cu trei capete, Lacul blestemat, Drumul bărbii, Fluierul şi stăpânul, Hoţii hoţilor, Steluţa, Zâna şi Moş Crăciun, Ileana cea frumoasă, Perla mărilor, Misterul florilor-păsări, Leagănul vânturilor, Fraţii şi Fata pădurarului.

Ioana Dinu, Basme şi poveşti, Colecţia „Punguţa cu poveşti”, Editura Aius, 2012.

***

Constantin Stanciu, Ghicitori pentru micii cititori, Editura Aius, 2012.

Ghicitori pentru micii cititori este un material auxiliar eficient pentru dezvoltarea calităţilor intuitive şi de memorare a preşcolarilor şi şcolarilor prin texte amuzante şi atrăgătoare, fiind şi un mod de a integra experienţele de învăţare ale copiilor şi de a fixa noţiuni corespunzătoare diferitelor domenii.

***

Constantin Stanciu, Visul cu licurici, Editura Aius, 2012.

Visul cu licurici este o culegere de poezii pentru preşcolari în care personaje sunt animale domestice (Pisoiul rătăcit, Curcanii, ) sau sălbatice (Şoricelul Mustăcioară, Ariciul), sau elemente ale naturii înconjurătoare (Frunza, Izvorul, Cerul, Luna, Steluţele) menite să le stârnească imaginaţia şi umorul copiilor. Fiecare dintre poezii este dublată de un desen ce ilustrează textul şi îi oferă posibilitatea copilului dumneavoastră de a se bucura de lumea culorilor.

***

Aventurile Marielei de Cristina Oprea

Pictoriţa Cristina Oprea ne propune prin intermediul cărţii de poveşti „Aventurile Marielei” o călătorie plină de neprevăzut şi de magie în minunata lume a culorilor. Însoţită de porumbiţa Blanca, Mariela va vizita, mai întâi, Regatul Roşu, unde, ţinând un rubin fermecat în mână, ea va fi călăuzită de Buburuza. Aici ea se va întâlni cu bătrânul maestru Pictor care o va iniţia în tainele culorilor şi îi va trezi curiozitatea de a călători şi alte lumi fermecate de culoare: Regatul Galben al Albinei, Regatul Albastru al Piţigoiului, Regatul Portocaliu al papagalului Coco, Regatul Verde al doamnei Broasca şi Regatul Violet al Fluturelui. Vă aşteptăm şi pe voi, dragi copii, să călătoriţi în fantasticele lumi pline de culoare!

***

Două zâne din poveşti

Zâna munţilor este o poveste scrisăde Petre Ispirescu despre un împărat care avea un fecior renumit pentru isteţimea şi cuminţenia sa. După ce la vânătoare feciorul de împărat nu poate prinde turturica în care era transformată Zâna munţilor, aceasta devine găinăreasă la curtea împăratului cucerindu-i pe toţi cei de la curte cu hărnicia şi modestia sa. Apoi, feciorul cel isteţ se îndrăgosti, la nunţile împăraţilor vecini, de Zâna Maiastră ce a renunţat la puterea sa pentru a domni fericită pe scaunul împărătesc până la adânci bătrâneţi.

Publicată pentru prima dată în 1872, Zâna Zorilor de Ioan Slavici este o poveste despre faptele bune ale unei zâne care a schimbat destinul a trei fraţi, Florea, Costan şi mezinul Petru, toţi trei feciori de împărat. Pentru a-l vindeca pe tatăl său, împăratul care râde cu un ochi şi plânge cu celălalt, Petru va trebui să ajungă pe tărâmul Zânei Zorilor, unde cerul se lasă pe pământ şi stelele stau de vorbă cu florile. Astfel, Petru, ajutat de calul său Murgul, va trebui să treacă prin pădurile vântoaselor şi prin ţinuturile când îngheţate, când dogoritoare de la marginea lumii pentru a aduce apa tămăduitoare din fântâna Zânei Zorilor.

***

Povestea lui “Nu ştiu”

Povestea lui „Nu ştiu” alternează registrul realităţii satului românesc, lumea ţăranilor cu umanitatea lor tipică, înfruntând cu umor fatalitatea, cu cel al supranaturalului, universul idealizat populat de fiinţe fantastice care schimbă destinul eroului. Personajul principal, flăcăul orfan, nepregătit pentru confruntările cu legile realităţii din cauza inocenţei lui stranii, despre care nu ştim dacă este naturală sau metaforă a perspicacităţii, este un erou situabil, din perspectiva caracteriologiei poveştilor româneşti, între Păcală şi Harap-Alb.

Basmul înregistrat în Moldova începutului de secol trecut redă aventurile spectaculoase ale lui „Nu ştiu”, început cu angajarea sa ca argat la preot. Alungat de nenoroc spre lumea largă, eroul primeşte sfaturi preţioase de viaţă şi obiecte miraculoase de la bătrâni înţelepţi, creaturi silvestre sau cai năzdrăvani. Călătoriile fantastice şi pădurile însufleţite sunt completate de nelipsita tipologie umană a basmului, construită în antiteză cu profilul moral pozitiv al protagonistului. Întregul arsenal vrăjit al basmului va susţine desăvârşirea spirituală a tânărului inocent ajuns la curtea împărătească, acolo unde este supus ironiei sociale, în ciuda căsătoriei neaşteptate cu fiica împăratului. În final, veşmântul ingenuităţii cade, pentru ca lumea întreagă să afle beneficiile nebănuite ale modestiei.

Ilustraţiile de pe copertă şi din interiorul cărţilor din Colecţia „Punguţa cu poveşti” sunt realizate de Lucia Răduţ.

Colecţia „Punguţa cu poveşti” este coordonată de Mihaela Mazilu.

***

Degeţel de Charles Perrault

Povestea Degeţel (sau Prichindel) a fost publicată pentru prima dată, în limba franceză, de Charles Perrault (1628-1703) în culegerea Poveşti sau basme de odinioară cu moralităţi ori Poveştile mamei mele Gâsca (1697). Degeţel este cel mai mic dintre cei şapte feciori ai unui sărac tăietor de lemne, însă în ciuda staturii sale prichindelul este foarte isteţ. Când Degeţel este abandonat împreună cu fraţii săi în pădure, el va găsi tot felul de mijloace pentru a supravieţui împreună cu fraţii săi, reuşind chiar să fure cizmele fermecate ale căpcăunului ceea ce îl va ajuta să ajungă crainicul împăratului şi să îşi scape familia de la sărăcie.

Charles Perrault, Degeţel, Colecţia „Punguţa cu poveşti”, Editura Aius, Craiova,2012.

***

Degeţica de Hans Christian Andersen

Degeţica (în daneză Tommelise) este o poveste fantastică a celebrului scriitorul danez Hans Christian Andersen publicată pentru prima dată la Copenhaga, în 1835, în cel de-al doilea volum de Poveşti pentru copii, împreună cu Obrăznicătură de băiat şi Tovarăşul de călătorie. Deşi ideea generală este inspirată de povestea Degeţel a lui Charles Perrault, personajul Degeţica este creaţia lui Andersen: povestea ne face martori ai aventurilor micuţei fetiţe, de mărimea unui deget, care trebuie să scape mai întâi de feciorul unei broaşte, apoi să locuiască la un şoarece pe timpul iernii şi să se descotorosească de chipeşul sobol care voia să îi devină soţ. La final, Degeţica este salvată de o rândunică şi se îndrăgosteşte de craiul florilor.

Hans Christian Andersen, Degeţica, Colecţia „Punguţa cu poveşti”, Editura Aius, Craiova, 2012.

***

Poveşti cu uriaşi

Uriaşul Periferilerigerimini este o poveste despre trei copii neascultători: fetiţele Suzette şi Isaure, însoţite de frăţiorul lor, Charlot, nu ascultă de sfatul mamei lor de şi se duc în pădurea unde se află peştera uriaşului ce se hrăneşte cu copii. Cu toate acestea, Suzette vorbindu-i frumos şi comportându-se exemplar va intra în graţiile uriaşului Periferilerigerimini şi acesta înduioşat îi va da drumul să se întoarcă la părinţii ei. In cea de-a doua poveste viteazul Kwangip, cel din neamul Yahganilor, îşi salvează tribul de înspăimântătorul uriaş Hannush. In cea de-a treia poveste, Uriaşul cel egoist, aflăm cum Spiriduşul faptelor bune îl ajută pe uriaş să îi îndrăgească pe copiii ce veneau în ograda sa, făcându-l astfel să scape de singurătate şi de iarna care pusese stăpânire pe grădina lui.

Poveşti cu uriaşi: Uriaşul Periferilerigerimini de Charles Perrault, Kwangip biruitorul şi Uriaşul Hannush (Poveste din Ţara de Foc), Uriaşul cel egoist de Oscar Wilde, Colecţia „Punguţa cu poveşti”, Editura Aius, Craiova, 2012.

***

Merlin, micuţul vrăjitor

Cărticica Merlin, micuţul vrăjitor cuprinde cinci poveşti despre copilăria celui mai faimos vrăjitor cunoscut vreodată de copiii din lumea întreagă. Aflăm astfel cum Merlin vorbea din prima zi a vieţii sale şi a uimit satul din Bretania în care s-a născut cu darul său de a vedea ce este în sufletul oamenilor. Apoi, micul Merlin le transformă pe trei femei, care îi batjocoreau mama, în coţofene, pedepsindu-le şi făcându-le să se căiască pentru comportamentul lor. În cea de-a treia poveste, Merlin îl scoate din încurcătură pe însuşi împăratul Romei. De asemenea, micul vrăjitor va ajuta o familie de bătrâni săraci ajunşi într-un moment de cumpănă al vieţii lor şi îi va da o lecţie de viaţă avarului Gonnebert, spre amuzamentul sătenilor bretoni. Primele aventuri ale micuţului Merlin ne amintesc de vremurile străvechi în care înţelepciunea şi umorul făceau casă bună cu simţul dreptăţii şi cu voia bună.

Merlin, micuţul vrăjitor (poveste franceză), Colecţia „Punguţa cu poveşti”, Editura Aius, Craiova, 2012.

***

Poveşti cu vrăji şi vrăjitoare

Cărticica Poveşti cu vrăji şi vrăjitoare din Colecţia “Punguţa cu poveşti” cuprinde patru poveşti cu vrăjitoare, însoţite de ilustraţii atrăgătoare şi amuzante. În prima poveste, intitulată Vrăjitoarea iernii, baborniţa de Canociara este păcălită de Primetto printr-un şiretlic şi îşi pierde pieptenele vrăjit cu care usca plantele şi făcea ca animalele să nu mai fie fertile. Următoarea poveste, Pierino Pierone şi vrăjitoarea, face parte din folclorul italian şi cuprinde aventurile unui copil neascultator ce nu se lasă păcălit cu una, cu două de vrăjitoarea cea rea. Cea de-a treia poveste, Bătrâna vrăjitoare de Fraţii Grimm, le reaminteşte copiilor cât de important este să asculte de sfaturile părinţilor, pentru a nu face greşeli ce nu mai pot fi îndreptate după aceea. Ultima poveste, Cutia de iască a vrăjitoarei de Hans Christian Andersen, ne face părtaşi la întâmplările unui soldat ce se întâlneşte cu o vrăjitoare bătrână, şi, folosind informaţia dată de baborniţă, pune mâna pe o cutie fermecată cu care reuşeşte să scape de spânzurătoare şi să se însoare cu minunata fiică a împăratului.